La șase ani, pe David Luca nu-l strigă mama de la geam să vină în casă de la joacă. La șase ani, David Luca se uită cum ceilalți copii bat mingea, se dau în scrînciob sau se dau cu rolele. Și el are un fel de role. Numai că ele sînt atașate la un căruț în care este țintuit de mic. Țintuită de acest căruț este și copilăria lui.
De altfel, dacă vorbești cu el, îți dai seama că e mai matur decît unii adulți. La vîrsta la care copiii colecționează insecte și dinozauri, el colecționează catetere și știe tot despre locomoție.
Cu ajutorul nostru, David Luca și-ar putea recăpăta copilăria și dreptul la o viață normală. El are nevoie de o intervenție la o clinică din Germania, care ajunge la aproape 70.000 de euro.
"Cît mi-aș dori să fug acum"
Mihaela și Ștefan Cîrcel sînt părinții lui David Luca. Mama este asistentă personală, iar tatăl lucrează la Romgaz. Ultimii șase ani din viața lor au fost un război contra morții și neputinței. Au luptat pentru ca David Luca să aibă parte de copilărie, să poate merge.Cei mai mulți dintre noi nu ne-am imaginat vreodată viața fără a merge pe picioarele noastre. Familia Cîrcel știe, însă, cum e să trăiești fără să lași urme.
"Pe 21 ianuarie s-a născut David. Imediat, a fost diagnosticat cu mielomeningocel și chiar a doua zi fost operat la Iași. Pentru că a făcut și hidrocefalele, adică avea lichid în creier, am mers la Tîrgu Mureș, unde ni s-a propus o intervenție cu care nu am fost de acord, pentru că era prea riscantă. Ulterior, am fost la Clinica de neurochirurgie din Cluj, unde copilul a fost operat de către medicul Horațiu Stan", povestește Ștefan.
Nerăbdătător, David Luca intervine și spune: "Să știți că sînt un copil foarte deștept". Tatăl îl competează: "Înțelept și deștept... E posibil să fac un pleonasm". Luca îi dă replica: "E posibil să-l fi făcut deja". În ochii săi se citește o inteligență ieșită din comun pentru vîrsta sa. O inteligență izvorîtă din suferință. De Crăciun și-ar dori ca Moșul să-i aducă a mașină cu telecomandă, dacă se poate marca Volkswagen
"David nu poate elimina urina, așa că medicii i-au pus un cateter și noi drenăm zilnic urina. Pînă acum a suferit patru intervenții chirurgicale, din care două extrem de complicate. E paralizat de la mijloc în jos, iar soția mea îl duce zilnic la școală, în căruț. Îi place foarte mult tenisul, mai are un frățior de 10 ani, cu care se joacă așa, din căruț. Dacă ar fi putut merge, cred că ar fi devenit un mare campion", mai spune Ștefan Cîrcel.
Părinții săi au luat legătura cu un român stabilit în Germania, iar acesta a trimis cazul său la mai multe clinici de specialitate. Pentru a putea merge din nou, David are nevoie de o intervenție chirurgicală care poate ajunge la 70.000 de euro. Cei care doresc să-l ajute să poată lăsa urme în viață pot dona bani în contul BCR RO74RNCB0198125324390001.
La plecare, David Luca mai are o singură dorință: "Cît mi-aș dori să fug acum..."
“Mă numesc David, Cîrcel David Luca”
Pe adresa redacției am primit un mesaj adresat tuturor celor care sînt sensibili la suferința lui:“Mă numesc David, Cîrcel David Luca … Am aproape șase anișori și doamna doctor mi-a spus că sufar de hidrocefalie și de mielomeningocel. NU ȘTIU ce înseamnă asta, ceea ce vă pot spune este că unii copii mă invidiază pentru că stau toată ziua în scaun. EU NU!!!
Îmi doresc în fiecare zi, în fiecare oră, minut sau… CHIAR CLIPĂ să mă pot bucura ca și ei de PROPRIILE PICIOARE! Să dansez, să urc treptele toboganului și să ajung primul la ele și să dau și eu primul meu gol cu propria minge. Nu înțeleg DE CE nu îmi cumpără mama și tata o minge, nu înțeleg DE CE nu pot să mă încalț singur, nu înțeleg DE CE lumea se uită la mine cu milă! DE CE, DE CE, DE CE…??? Părinții mei sînt oameni simpli, orice le-aș cere ȘTIU că fac tot posibilul să mă facă FERICIT! Din păcate, banii lor nu ajung pentru FERICIREA MEA! Mi-aș dori să o pot ajuta pe mama la bucătărie, să îl ajut pe tata la strîns un șurub, dar... nu îmi rămîne decît să mă rog la Bunul Dumnezeu să îi țină sănătoși pentru a-mi fi alături! Asta m-a învățat mama, SĂ MĂ ROG la Bunul Dumnezeu și la Sfînta Fecioară Maria! Mi-a spus ea că, într-o bună zi, rugămințile mele și ale ei se vor îndeplini! Cîteodată, o văd plîngînd. Și, din nou, mă rog! În fiecare an îl rog și pe Moș Crăciun să îmi aducă nu jucării, ci fericirea de A MERGE, de a fugi, de a…
Mama mi-a mai spus că Moș Crăciun, PENTRU MINE, mă așteaptă nu în Laponia, ci în Germania, acolo unde am aflat că are oamenii lui care fac minuni, acei medici cu mîini de aur! Din păcate, Moș Crăciun și oamenii lui nu mă pot ajuta cu mîinile goale, așa că am nevoie de ajutor în bani pentru această minune!
DE ACEEA, OAMENI BUNI, VĂ ROG, UITAȚI-VĂ LA COPIII VOȘTRI ȘI DORIȚI-VĂ BUCURIA DE A TRĂI ȘI PENTRU MINE!”
Articol preluat din Ziarul de Roman
