2011-04-29

Orientări, importanţa şi actualitatea kinetoterapiei

 



Kinetoterapia este ramura terapeuticii care foloseşte drept mijloc de afecţiune diferitele forme de mişcare, în scopul menţinerii, restabilirii sau stimulării funcţiei.
Termenul de kinetoterapie derivă de la cuvintele greceşti mişcare şi îngrijire.
Ca ramură terapeutică, kinetoterapia se referă la organismul bolnav, şi necesită o cunoaştere profundă a patologiei, în timp ce educaţia fizică sau cultura fizică medicală se adresează corpului sănătos, în vederea dezvoltării lui normale şi armonioase.[1]
Kinetoterapia are o istorie îndelungată. Cu 800 de ani î.e.n., în India şi China s-a acordat importanţă posturilor şi mişcărilor.
Grecia antică a folosit mişcarea sub diversele ei forme, Herodicus, maestrul lui Hipocrate, a formulat primele principii ale unui tratament gimnic raţional, fiind considerat inventatorul gimnasticii medicale. Hipocrate a fost însă acela  care a dat o formă mai ştiinţifică acestor principii.
La romani, s-a folosit pe scară largă gimnastica terapeutică, introdusă la ei de către  Asclepiades din Bithynia în anul 921 î.e.n.
În secolul al XVI-lea se insistă din nou asupra mişcării, în special, prin Ambrosie Pare şi John Hunter.
Abia în secolul al XX-lea ia naştere adevărata fizioterapie şi medicină fizică; abia atunci au fost selecţionate şi utilizate judicios tehnicile folosite în trecut, acesta fiind secolul marilor măreţi fondatori ai kinetoterapiei moderne.
În etapa pe care o trăim, ansamblul Kinetoterapiei este deosebit de bogat, apărând în acelaşi timp o serie de tehnici noi, sarcina specialistului nefiind uşoară de a alege din multitudinea de posibilităţi ceea ce este mai adecvat cazului respectiv; de multe ori este mai greu de a face o prescripţie de kinetoterapie decât una medicală. Însemnează că, pe lângă cunoaşterea tehnicilor de kinetoterapie, prescripţia unei terapeutici adecvate necesită şi o bună cunoaştere a bolnavului.
Kinetologia este ştiinţa care se ocupă cu studiul mişcării organismelor vii şi al structurilor care participă la aceste misşcări. Kinetologia medicală sau kinetoterapia studiază mecanismele neuromusculare şi articulare care asigură omului activităţile motrice normale.            Kinetoterapia face parte din medicina fizică – specialitate terapeutică care utilizează ca metode: mişcarea, căldura, curentul electric, climatul, masajul şi apa. Kinetoterapia este cea mai nouă componentă a medicinii fizice şi reprezintă metodologia activă de bază pentru consolidarea sau refacerea funcţiilor unor părţi ale corpului uman afectate de boală sau de traumatisme.[2]
Kinetoterapia se defineşte ca terapie prin mişcare efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe.  Este o formă terapeutică individualizată care, plecând de la programe de exerciţii fizice statice şi dinamice, se poate folosi în programele terapeutice profilactice (de prevenire), curative şi de recuperare. Astfel, kinetoterapia îşi găseşte aria de utilizare în cele trei secţiuni de asistenţă medicală, putându-se descrie:
Kinetoterapia profilactică ce cuprinde totalitatea metodelor şi mijloacelor de realizare a tratamentului prin care se urmăreşte: menţinerea unui nivel funcţional satisfăcător, creşterea nivelului funcţional (profilaxie primară sau gimnastică de întreţinere, plimbări, jogging, gimnastică aerobică, pentru menţinerea stării de sănătate), aplicarea unor programe de prevenire a agravării sau de apariţie a complicaţiilor în unele boli cronice (profilaxie secundară);
Kinetoterapia de tip curativ care se asociază cu sectorul de tip profilactic şi de recuperare;
Kinetoterapia de recuperare reprezintă secţiunea cea mai importantă în programul de recuperare medicală şi urmăreşte prin intermediul unor programe de exerciţii fizice: refacerea funcţiilor diminuate, creşterea nivelului funcţional, realizarea unor mecanisme compensatorii în situaţii de readaptare funcţională (în cazul în care, de exemplu, un anumit muşchi este afectat ireversibil, se încearcă tonifierea altor muchi care îi preiau parţial funcţiile, în scopul realizării mişcării în limite acceptabile.
Lucretia Ionescu-Buiciuc
http://dacialibera.com/orientari-importanta-si-actualitatea-kinetoterapiei/
Preluat de pe DACIA LIBERA    

[1] Albu, C., T.L.Vlad, Albu, A., (2004), Kinetoterapia pasivă, Editura Polirom, Iaşi, p. 71
[2] Bălteanu, V., L.M. Ailioaie, (2005), Compediu de kinetoterapie, Editura Cermi, Iaşi, p. 110

2011-04-22

INVIEREA

                                                     Mihai Eminescu

 Prin ziduri înnegrite, prin izul umezelii,
Al mortii rece spirit se strecura-n tacere;
Un singur glas îngâna cuvintele de miere,
Inchise în tratajul stravechii evanghelii.
C-un muc în mâini mosneagul cu barba ca zapada,
Din carti cu file unse norodul îl învata
Ca moartea e în lupta cu vecinica viata,
Ca de trei zile-nvinge, cumplit muncindu-si prada.
O muzica adânca si plina de blândete
Patrunde tânguioasa puternicile bolti;
„Pieirea, Doamne Sfinte, cazu în orice colt,
Inveninând pre însusi izvorul de viete.
Nimica înainte-ti e omul ca un fulg,
S-acest nimic îti cere o raza mângâioasa,
In pâlcuri sunatoare de plânsete duioasa
A noastre rugi, Parinte, organelor se smulg”.
Apoi din nou tacere, cutremur si sfiala
Si negrul întuneric se sperie de soapte,
Douasprezece pasuri rasuna, miez de noapte,
Deodata-n negre ziduri lumina da navala.
Un clocot lung de glasuri vui de bucurie,
Colo-n altar se uita si preoti si popor,
Cum din mormânt rasare Christos învingator
Iar inimile toate s-unesc în armonie:
Cântari si laude’naltam,
Noi, Tie Unuia,
Primindu-L cu psalme si ramuri
Plecati-va neamuri,
Cântând Aleluia!
Christos a înviat din morti,
Cu cetele sfinte,
Cu moartea pre moarte calcând-o,
Lumina ducând-o
Celor din morminte!”



                                                   
Mihai Eminescu

2011-04-09

Rugăciune

 

de Mihai Eminescu

Crăiasa alegându-te
Îngenunchem rugându-te,
Înalţă-ne, ne mântuie
Din valul ce ne bântuie;
Fii scut de întărire
Şi zid de mântuire,
Privirea-ţi adorată
Asupra-ne coboară,
O, Maică prea curată
Şi pururea Fecioara,
Marie!

Noi, ce din mila Sfântului
Umbră facem pământului,
Rugămu-ne-ndurărilor,
Luceafărului mărilor;
Ascult-a noastre plângeri,
Regină peste îngeri,
Din neguri te arată,
Lumină dulce clară,
O, Maică prea curată
Şi pururea Fecioară,
Marie!